Să dăm noi, dacă parlamentarii încă au de pus în buzunarele proprii...

Mă bucur să vad şi să aud că cineva se mai gândeşte şi la cei uitaţi de vreo urmă de speranţă. Cineva - trei românce: Liana Stanciu, Andreea Marin, Alessandra Stoicescu. Pentru înfiinţarea unei săli de operaţii cardiovasculare dedicată copiilor, campanie susţinută de Liana Stanciu, donează la 858, 2 euro printr-un sms blanc. Prin acelaşi sistem, donează 2 euro la 848 pentru copiii suferinzi din Bangladesh. Cu 2 euro, salvezi vieţile a 2 copii. Nu sta pe gânduri...n-aş înţelege ezitările, când marele efort ar consta în a renunţa la un pachet de ţigări sau... Eu am trimis sms. Trimite şi tu.

Estelle - come over
Asculta mai multe audio Muzica »

music

alicia keys butterflyz
Asculta mai multe audio Muzica »

I made this widget at MyFlashFetish.com.

http://

http://



shanice - i love your smile
Vezi mai multe video din Muzica »

Gura târgului...bate filmul.

"Deschide, dom'le, uşa! Ah, dracu' sa te ia!" Şi stă patrupedul la semafor, ba chiar în staţie!!! Şi nu vrea, nu vrea sub nici o formă să-mi deschidă. Cu fiţe din categoria nouă mârlano-idiotus-şmecheris, un boşorog îşi etalează rânjetul de la bordul vasului de croazieră spre Rahova, poate-poate crăp de draci. Norocul lui că nu e singur pe lume şi ghinionul meu că-mi ies în cale fix când mă grăbesc!!! Nu-i nimic. Du-te, tataie, du-te sănătos, că nerăbdători cum nu se poate ţi-s călătorii inexistenţi. Ce? Abonamentele RATB le facem doar ca să asistăm la defilarea tramvaielor şi să mergem pe jos, că face piciorul într-un mare fel. Şi aştept următorul exponat. "Ce faci, papuşE? Uite, fraiere, să moară mama, ce prinţesă-i asta!"... nu ştiu de ce întorc privirea, că personajele erau taaaaare greu de identificat: Doi cocalari, "fratele meu", cu pupilele dilatate şi gura slobodă la orice urmă de femeie. Gata. A venit tramvaiul şi ezit o clipă...l-aş ruga pe vatman să se grabească, poate-l ajungem pe idiotul de mai devreme, să-i dau cu ceva-n cap! x(((. M-am răzgandit... şi mă cufund în gândurile mele cotidiene, pe un scaun al cărui jeg nu mai contează...